Factoringul ca operaţiune comercială a fost menţionat pentru prima dată în legislaţia noastră prin O.U.G. nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie. Pe plan internaţional, contractul de factoring constituie obiectul de reglementare al Convenţiei Unidroit cu privire la factoringul internaţional, semnată la Ottawa, la 28 mai 1988, şi, în completare, Convenţia Naţiunilor Unite privind cesiunea de creanţă în comerţul internaţional de la New York din 2001.

Contractul de factoring sau facturaj este un contract comercial de creditare la care participa o societate specializata care poate fi societate bancara sau o institutie financiara specializata in incasarea de facturi, denumita factor, si o societate comerciala furnizoare de produse sau servicii, denumita aderent.

Aderentul urmareste sa incaseze valoarea facturilor inainte de termenul scadent, iar factorul urmareste sa obtina un beneficiu, in general un anumit procent din facturile pe care le deconteaza in avans. La activitatea de factoring ia parte si clientul denumit si beneficiar care va fi notificat ca trebuie sa plateasca factura la scadenta factorului. Altfel spus, factoringul este o tehnica de finantare prin transformarea in lichiditati a creantelor rezultate in urma livrarii de bunuri sau prestarii de servicii.

Cele mai importante forme ale factoringului sunt factoringul cu regres, factoringul fără regres şi factoringul la scadenţă (maturity factoring).

Factoringul cu regres sau cu recurs este factoringul în temeiul căruia riscul insolvabilităţii sau al refuzului de plată a creanţelor este suportat de către aderent.

Factoringul fără regres sau fără recurs este forma de factoring ce se caracterizează prin dobândirea de către factor a creanţelor transferate cu riscul de neplată sau al insolvabilităţii debitorului cedat. Altfel spus, dacă debitorul cedat, la scadenţă, refuză plata creanţelor, factorul nu se mai poate îndrepta împotriva aderentului pentru recuperarea sumelor plătite.

Factoringul la scadenţă sau maturity factoring reprezintă mecanismul juridic în care factorul va plăti aderentului creanţele cesionate numai la scadenţa acestora.

Operatiunile economice care se desfasoara in cadrul unui contract de factoring sunt urmatoarele:

• aderentul factureaza si livreaza bunurile conform contractului economic incheiat cu clientul;
• aderentul intocmeste si transmite factorului cererea de plata a facturilor cuprinse intr-un borderou;
• factorul verifica documentele si instiinteaza aderentul despre facturile acceptate;
• aderentul transmite facturile in original catre factor;
• aderentul informeaza beneficiarul despre transferul dreptului de proprietate asupra creantelor catre societatea de factoring;
• factorul plateste o parte din contravaloarea creantelor aderentului;
• beneficiarul plateste la scadenta catre factor contravaloarea integrala a facturilor;
• factorul plateste diferenta de bani catre aderent.

In contabilitate sunt recunoscute 3  variante de inregistrare a operatiunii de factoring. Fiecare firma isi adapteaza tratamentul contabil al acestei operatiuni in functie de particularitatile contractului de factoring si de documentele primare care se intocmesc.

Prima varianta implica urmatoarele operatiuni si inregistrari:
– livrarea marfurilor catre beneficiar:
411      =     %
“Clienti”    707
“Venituri din vanzarea marfurilor”
                  4427
“TVA colectata”

– transmiterea catre banca factor a facturilor si a cererii de plata si acceptarea lor de catre aceasta urmata de incasarea partiala a contravalorii creantelor de catre aderent:
512           =            411
“Conturi la banci” “Clienti”

– inregistrarea comisionului de factoring pentru luna in curs:
627                =                512
“Cheltuieli cu serviciile  “Conturi la banci”
bancare si asimilate”

– inregistrarea comisionului de factoring pentru lunile urmatoare:
471                 =                512
“Cheltuieli inregistrate  “Conturi la banci”
  in avans”  

– actualizarea comisionului de factoring:
627                 =                471
“Cheltuieli cu serviciile “Cheltuieli inregistrate in avans”
  bancare si asimilate”  

– inregistrarea dobanzii pentru luna curenta:
666                 =               512
“Cheltuieli privind         “Conturi la banci”
  dobanzile”

– inregistrarea dobanzii pentru lunile urmatoare:
471                =               5186
“Cheltuieli inregistrate “Dobanzi de platit”
  in avans”

– plata dobanzii:
5186            =           512
“Dobanzi de platit” “Conturi la banci”

– actualizarea cheltuielilor cu dobanda:
666              =          471
“Cheltuieli privind “Cheltuieli inregistrate in avans”
  dobanzile”

– incasarea diferentei de la societatea de factoring:
512           =          411
“Conturi la banci””Clienti”

Dupa incasarea facturilor, banca emite o factura de comision factoring. Aceasta factura este emisa cu TVA. Acum se pune intrebarea daca aceste operatiuni de factoring  sunt deductibile la calculul profitului impozabil atunci cand vine vorba de comision, de dobanda si de pierderea din creanta.

Operatiunea de factoring reprezinta defapt o finantare de la o banca sub forma incasarii unei facturi, emise catre un client, inainte de scadenta facturii. Cu toate ca banca alimenteaza contul, suma reprezinta o diminuare a creantei asupra unui client.

Conform art. 141 alin. (2) din Codul fiscal, cesiunea de creanta in scopul recuperarii unei sume nu este o activitate scutita de TVA.

Din punctul de vedere al serviciului bancii, implicit TVA si dobanda se fac urmatoarele inregistrari:

627                =               401
“Cheltuieli cu serviciile “Furnizori”
bancare si asimilate”

4426 ”       =        401
“TVA deductibil” “Furnizori”

666              =          401
“Cheltuieli cu dobanzile” “Furnizori”

401             =           512
“Conturi la banci” “Conturi la banci”

A doua varianta presupune:
– inregistrarea cesionarii creantelor catre factor:
461           =           411
“Debitori diversi” “Clienti”

– incasarea partiala a creantelor de la factor:
512            =           461
“Conturi la banci” “Debitori diversi”
– evidentierea comisionului si a dobanzii :
%       =     512
627           “Conturi la banci”
“Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate”
666
“Cheltuieli privind dobanzile”

– incasarea diferentei de la factor:
512            =           461
“Conturi la banci” “Debitori diversi”

A treia varianta presupune urmatoarele operatiuni contabile:

– inregistrarea cesionarii creantelor catre factor:
461           =           411
“Debitori diversi” “Clienti”

– incasarea partiala a creantelor de la factor sub forma unui credit bancar pe termen scurt:
512            =           5191
“Conturi la banci” “Credite bancare pe termen scurt”

– constituirea unui depozit pentru diferenta care se va incasa la scadenta:
5411         =        5191
“Acreditive in lei” “Credite bancare pe termen scurt”

– incasarea diferentei la scadenta :
512            =           5411
“Conturi la banci” “Acreditive in lei”

–  stingerea creditului pe seama creantelor cedate :
5191         =        461
“Credite bancare “Debitori diversi”
  pe termen scurt”

Trebuie specificat deasemenea ca virarea banilor din contul de factoring in contul curent se poate inregistra direct prin contul 512 (banca) sau utilizand contul 581 (viramente interne).

Gradul de penetrare al serviciilor de factoring in Romania ramane destul de scazut (0,52%), in comparatie cu media la nivelul Uniunii Europene (7-7,5%) si cu media la nivel mondial (3,45%). Tara noastra dispune totusi de un potential extraordinar pentru dezvoltarea acestor activitati financiare.

Operatiunile de factoring au si beneficii cum ar fi plata rapida a creantelor, protectia impotriva neefectuarii platii de catre debitori si constituie deasemenea o alternativa de finantare care nu necesita garantii.